Maia Morgenstern, mesaj emoționat în ziua în care mama sa ar fi împlinit 98 de ani: „A știut să o ia de la capăt”

Maia Morgenstern, mesaj emoționat în ziua în care mama sa ar fi împlinit 98 de ani

„27 iunie ar fi fost, o să fie ziua Mamei mele. Era un 27 iunie 1927. Sara Rappaport. E ziua ta, mămico!!! Ce-ți dorești de ziua ta, o întrebam pe MAMA, ce-ai vrea??? Scrie-mi o scrisoare…îmi răspundea. Sau un desen, poate?!?”

Această confesiune simplă, încărcată de dor, devine poarta de intrare într-o evocare biografică despre o femeie puternică, marcată de istoria frământată a secolului XX, dar care nu și-a pierdut niciodată demnitatea, curajul și capacitatea de a iubi.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 7

Sara Morgenstern a fost matematician, absolventă a Facultății de Matematică în 1952, anul în care s-a și căsătorit cu Ușer Morgenstern, colegul ei de facultate. O femeie dedicată profesiei, o mamă devotată, dar și o supraviețuitoare a prigoanei antisemite din anii ’30–’40. Maia povestește cum mama sa a fost victima legilor rasiale, exclusă din școală, marcată de deportări și discriminări, dar fără să își piardă vreodată puterea interioară.

„Mama a muncit toată viața ei. Mama mea a avut curajul s-o ia de la început, mereu de la început, de fiecare dată când era izbită… uite, corectul, scuzee, autocorectorul nu mă lasă să scriu „izbită”, tot iese „iubită”. În fine, e adevărat, nimic mai adevărat: mama a fost iubită, a știut să se facă iubită, dar mai ales, a știut să se facă respectată.”

Remarcabilă este dualitatea pe care Maia o surprinde: mama sa era o femeie „izbită”, dar „iubită”; „persecutată”, dar „respectată”; „victimă”, dar niciodată „victimizată”. Mesajul devine o lecție despre reziliență, dar și un manifest al recunoștinței.

„Știu, azi e târziu. Și e la modă să fim supărați pe MAMA. Eventual, să o certăm. S-o denunțăm. Să o incriminăm. S-o criticăm. Nu pot. Nu se poate. E doar iubire. Pentru MAMA.”

Sara Morgenstern, „Surica” – așa cum era alintată în familie – provenea dintr-o familie de evrei din Dorohoi. Tatăl ei, Idel Rappaport, avea o mică fabrică de pălării, iar în epoca regimurilor totalitare, această origine a devenit un stigmat. A fost mereu „vinovată de ceva”: de origine, de familie, de alegerile altora. Și totuși, nu s-a lăsat înfrântă.

În postare, Maia zugrăvește imaginea unei femei care, în ciuda piedicilor, a continuat să învețe, să se perfecționeze și să râdă. O mamă care a știut să cânte, să fluiere, să rezolve exerciții de aritmetică. O femeie care a știut că valoarea nu poate fi luată de nimeni.

„Nimeni, dar nimeni nu-ți poate lua ceea ce ai învățat, ceea ce știi, ceea ce ai în cap. Și în suflet – îmi zicea MAMA.”

Postarea devine astfel mai mult decât un omagiu – este o biografie condensată, o meditație despre memorie, identitate, rezistență feminină și iubire necondiționată. Maia Morgenstern alege să își amintească mama cu o sinceritate tandră și o admirație profundă, dăruind cititorilor nu doar povestea unei femei extraordinare, ci și un model de umanitate.

La final, rămâne impresia unei mame care nu a fost doar un om, ci un întreg univers de înțelepciune, căldură și forță. Și o fiică care, chiar și acum, nu încetează să scrie acea compunere pe care n-a reușit niciodată s-o scrie în copilărie – „Mama, cea mai iubită ființă”.

Sursă foto: Facebook – Arhivă TV Mania!

Abonează-te la newsletterul TVMANIA și primește zilnic în inbox cele mai importante articole: știri din televiziune, interviuri exclusive, modificări în grilele TV, premiere de filme și seriale, dar și noutăți de pe platforme. Abonează-te acum:

Citește și: